sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Panza de paianjen?




Probabil una dintre cele mai frumoase carti citite de mine. O carte plina de "ganduri delicate si de situatii rascolitoare" , o carte "bogata in frumuseti de toate felurile".
Naturaletea scrierii, profunzimea, sinceritatea, implicarea - sunt doar cateva cuvinte care ar caracteriza aceasta carte. Chiar autoarea, Cella Serghi, spune ca "pasiunea de a transmite aceea ce te doare cu adevarat, sinceritatea, perseverenta, constiinta artistica" au ajutat-o in realizarea acestui roman. La toate acestea se mai adauga "si o parte din sufletul tau".



De ce "Panza de paianjen"?
"Vezi, asa imi inchipui viata, ca o panza de paianjen imensa, cenusie, lipicioasa, in care omul se zbate ca o musca. Undeva pazeste carnivorul: paianjenul..."



Unul dintre cele mai frumoase pasaje ale cartii, care de fapt m-a si determinat sa scriu.
M-a fascinat aceasta poveste, o poveste nu numai de dragoste, ci si o poveste reala a unei vieti traite cu toate emotiile, cu toate momentele din viata unei femei, cu dorinta si cu puterea de a iesi la lumina, de a trece peste toate greutatile pe care le intalnesti intr-o viata...


Pentru ca asa este viata...o combinatie secreta dintre parti mai bune si mai rele...


De aceea exista momente de bucurie, de euforie, de confuzie, de neliniste, de suferinta...pentru ca asa este dat sa fie, pentru ca viata ar fi prea banala, poate chiar prea plictisitoare fara aceste trairi, fara aceste stari sufletesti.


Recomand din tot sufletul aceasta carte! O carte pe care cel mai probabil o voi reciti cu multa placere.